|
"Se intampla acum cateva saptamani bune, in timp ce cautam cu disperare un vad pe care sa-mi asez monturile. Mai auzisem si prin alte parti ca tenul asta face si drege cu ierbaraia din garla, insa una ca asta... mai rar! In definitiv, de ce nu? Ca doar are cu ce. Cine s-a chinuit sa-l caute de galci a avut surpriza sa gaseasca niste dinti faringieni aproape la fel de dezvoltati ca si cei umani, cu care molfaie la rizomi de-i plesnesc falcile!
Mai vedeam pe mal omusteni care potriveau meticulos in carlig cate o bucata de castravete, de miez de rosie sau chiar frunze de varza, insa ii priveam ca pe niste curiozitati si, vai mie, nu i-am luat niciodata in serios. Toate astea s-au zdruncinat in ziua in care m-am asternut cu pantecele la soare, asteptand chitaitul avertizorilor, insa odihna mi-a fost curmata de fojgaielile din tufele de stuf... ai dracu’ sobolani... poate mai car vreunul acasa prin bagaje! Si jnap cu bata-n balta, spre rozator... Hai c-am luat-o Braila deja... cate tone avea bizamul ala de-a facut atata val? A... si mai avea si solzi argintii pe sale. Gata, nu mai beau cafea, ca deja m-a luat de cap.
Celuloza cu aroma de purici de balta
A doua zi, alt bazin, aceeasi asteptare ce se prelingea pe lada frigorifica in care se odihneau dozele de bere. Cheala de data asta, fara pic de stuf, insa cu niste pari pe un colt, langa care-si intinsese un amic betele.
Gogule, zic, ai pus-o tata, ca uite se suie ala cu barca peste tine! Leaga omul lotca de par si incepe sa tranteasca stuf printre cioatele ce mijeau din apa. Si da-i si lupta... parca descarca pentru o cireada intreaga. Le face umbra, ca asa e directiva de la UE, sa nu le bata Sorel direct in freza! Mai tragem o bere de urechi insa incep bip-urile - scurte si sacaitoare... ceva-ceva, pare-se "nu-i regulat", parca trebuia s-o ia de-atunci,da’ poate da cu creasta-n fire... Pleosc animala cu capu-n stufaraie! La 3 minute altu’ ...si inca 2 si tot asa de ne uitam tampiti cum noi tragem de beri si pestele trage de gramada de stuf care de la o ora la alta disparea ca untu’ la soare. Nu se poate ma... asa ceva n-am mai vazut! Ba uite ca se poate, zice asta micu, si odata il vad ca smulge dintr-o tufa de trifoi o mana buna si incepe sa croseteze cu o bucata de textil un somoiog cat o caisa, de celuzoza in stare cruda, cu aroma de purici de balta. Daca va spun ca-n mai putin de-o ora deja omul meu lega al doilea somoiog de parizer ierbivor, dupa ce-si priponise prima victima in sforlac (pripon scurt din sfoara).
La faza asta, ma puteti crede sau nu. In definitiv, e problema voastra. Cert e un alt lucru: incapatanarea si ideile preconcepute m-au pazit de a-mi murdari mainile de peste in ziua aia, cand momeala preferata de solzosi se incapatana sa nu fie tot aceeasi din monturile mele. Dupa ce mi-am luat-o pe coaja, incep sa trag sforile pentru ceva informatii in plus. Dupa aia aflu ca Nea Caisa toaca iarba prin masina de carne si amesteca povirla aia cu mamaliga, porumb si nada praf, daca vrea sa-l rezolve repede pe tovarasu’ Ctenofaringodon, ca mai altul din judetul ala de-i vecin cu cele populate chiar si de romani, amesteca in mixul de seminte porumb in lapte tocat cu tot cu stiulete, sau unii chiar scormonesc prin garla dupa muguri verzi de stuf...
Pana acum i-am dat-o-n freza cu cateva maini de boabe plasate printre ragalii si stufarisuri, pescuind "la panda", insa una ca asta chiar n-am incercat pana acum, mergand pana la alinturi gen arome de fructe dulci si ceva lapte praf strecurat in galeata de nada, insa parca tot "coronita" cu pufulete ramane alegerea mea No 1.
Explicatii si teoreme
De unde vine damblaua asta cu celuloza? Din icre... si nu cele de anul trecut ci tocmai de la mama lor, de cand au aparut "pe ecrane". Peste de rau la origine, ca si crapul comun, si-a plimbat scutecele dintr-o zona in alta a marilor rauri asiatice, unde, odata cu inceperea sezonului ploios, apa devenea ca o cafea cu lapte si orice vietate intreaga la minte se ascundea pana la restabilirea minima a raportului de suspensii din masa apei. Si daca tot cere pantecul ceva carburant, "tenisorul primordial" s-a apucat sa mestece tot ce-i iesea in cale, si primii i-au iesit dinainte boschetii de papura si stuf, dupa si in care se pitea pentru odihna si pentru a mai filtra din «supa» in care erau nevoiti sa se dezvolte.
Adaptabilitatea la mediu a facut din Ctenofaringodon Idella un peste dorit si-n Europa, de unde a scapat pana-n cele mai neasteptate colturi ale lumii, unde si-a pastrat bunele obiceiuri de a devora lastarisurile submerse, venind pe de-o parte in ajutorul piscicultorilor care aveau dificultati in controlarea masei verzi, dar apropiindu-se totodata periculos de mult si de posibilitatea de a face o plimbare gratuita pe mal, dupa ce s-a infruptat din lucerna, castravetele sau mugurasii serviti moca.
Cand trebuie sa folosim astfel de momeli
Personal, n-am folosit aceasta metoda de a captura tenul decat ocazional, si atunci doar pentru cateva ore, neavand incredere in genul acesta de momeala, insa amicii care se incumeta sa astepte in spatele unei baterii de lansete la capatul careia se afla o mana de iarba, au avut parte de cateva surprize deosebit de placute.
Insa, ca de obicei, sunt de urmarit cateva particularitati, ce ne pot da o idee despre sansele de a prinde ten la modul acesta, si anume absenta totala a vegetatiei dintr-un bazin, poate constitui un atu, deoarece trifoaiele spanzurate in D-Rigul nr. 1/0 sunt cam ultimele bunatati ramase in zona.
Gasirea unei zone de tranzit este cel putin importanta, ca sa nu zic vitala in ceea ce priveste localizarea, si aici ar fi interesant de exploatat pragurile din preajma malurilor, chiar si la doua schioape de apa... Plumbul greu, "in-line" de capatul caruia atirna un forfac din monofilament, poate insemna un punct in plus de partea noastra, in cazul momelilor de genul acesta, functionand mai bine abordarile clasice, chiar rigide, folosite si-n cazul momelilor vii, montura rigida - sau semirigida reusind sa pozitioneze mai bine carligul spre beregata amurului, fata de cazul in care mobilitatea excesiva conferita de un forfac suplu lucreaza mai mult in favoarea pestelui decat in favoarea noastra.
Nu uitati sa lasati frana mulinetelor putin mai slaba si sa luati ceva calmante; s-ar putea sa va imbolnaviti de inima in cazul in care decoleaza de pe vad vreun ierbivor. Nu e o chestie pentru toata lumea, insa, ca si curiozitate, merita incercat. Insa daca iti intra in sange, nu te mai poti stapani si te trezesti ca pleci la pescuit cu coasa in carca si cu 3 Giga de memorie pe camera digitala... Sa fie pentru pozat trofeele!" - sursa: Revista lui Peste
Oare ar merge si pe Chiroiu?
|
.....dar cum nadesti? 
!
. Am fost si eu la Greaca la concurs si dupa vre-o 40 de beri ,16 sticle de vin ,1 kg de visinata si inca alte licori magice mi-am dat seama ca nu functioneaza strategia noastra de concurs 
, asta-i abuz - 
!
