|
Salutari.
SHAUN HARRISON: Arta semintelor 1 sursa (Bigfish.ro), traducerea Vlad Pavlovici
Semintele nu sunt cele mai indicate nade pentru a face ca pestele sa castige in greutate, insa crapii se dau in vant dupa ele si as indrazni sa spun ca, pe canicula, ai mai multe sanse sa prinzi crap pe un pat de seminte decat pe un pat de boilies. Atata vreme cat nu exagerezi cu nadirea si nu le torni in balta cu sacii, semintele preparate pot fi o sursa alternativa de hrana incredibil de folositoare, pe care pestele o va consuma cu placere si cu mai putina prudenta decat alte nade, mai conventionale.
In Marea Britanie, foarte multi pescari folosesc semintele sub forma unui pat de nada pe care pescuiesc cu boilies, dar prea putini dau cu ele si ca momeala. Cine face asta nici nu banuieste cate sanse rateaza avand boiliesuri in montura, in loc de seminte. E suficient sa ne uitam cateva minute la seria excelenta de filme scoasa de Korda, cu filmari sub apa, ca sa intelegem un lucru pe care unii pescari il stiu de ani buni: crapii se uita de doua ori la boiliesuri inainte sa le atinga, in timp ce semintele si alunele sunt acceptate mult mai usor.
Pescarul poate valorifica acest lucru dand cateva bile ca nada, dar avand seminte pe firul de par. Oferiti-le crapilor o nada la care sa fie atenti. Faceti ca inteligenta pestelui sa se intoarca impotriva lui. N-au decat sa inspecteze boiliesurile cat vor. In timp ce-si fac griji daca sa le manance sau nu, semintele vor fi inghitite aproape automat. Pare simplu, nu? Ei bine, incercati si veti vedea.
PREPARARE
Prepararea corecta a semintelor si alunelor este absolut esentiala. Toate semintele sunt in stare uscata si asteapta momentul in care vor putea sa germineze. Plantati-le si veti fi surprinsi cat de repede incoltesc. Ca atare, toate trebuie preparate in asa fel incat sa fie impiedicata germinatia, altfel risca sa se umfle in intestinul pestelui.
In principiu, cu cat boaba este mai mare, cu atat are nevoie de un timp mai indelungat pentru inmuiere si fierbere, ca sa fim siguri ca nu prezinta riscuri. Imi place sa-mi tin la inmuiat toate semintele si alunele cel putin 24 de ore inainte de a le fierbe, indiferent de marime. Pentru asta, folosesc apa de lac. Perioada de inmuiere le permite sa se umfle la maxim, inainte de a fi fierte. In acelasi timp, te ajuta sa le fierbi mai putin. Aveti grija sa le puneti la muiat intr-un vas suficient de mare si cu suficienta apa. Anumite nade, cum ar fi porumbul, alunele tigrate si unele tipuri de fasole absorb foarte mult lichid. Incepeti prin a pune de doua ori mai multa apa decat seminte si verificati dupa cateva ore daca nu e cazul sa mai completati. Daca nada se ridica peste nivelul apei, atunci e clar ca mai are nevoie de lichid. Apa trebuie sa acopere integral semintele, lucru foarte important si la fiert.
Ca regula generala, care e si foarte usor de tinut minte, puneti mai intai semintele sau alunele la muiat 24 de ore, dupa care puneti-le la fiert si, din momentul in care incep sa fiarba, fierbeti-le la foc mic 30 de minute.
Procesul ar trebui sa fie suficient pentru toate semintele sau alunele.
Semintele mici pot fi fierte mai putin (in jur de 20 de minute), dar mai bine sa le fierbi prea mult decat prea putin. In cazul nadelor tari si dense, cum ar fi porumbul intreg sau alunele tigrate, respectati cu atat mai mult timpul de inmuiere si fierbere.
Cantitatile mici de seminte se pot prepara acasa, intr-o simpla oala. Daca aveti genul de oala cu sita detasabila, veti constata ca e mai usor de folosit, mai ales cand trebuie sa transferi semintele din oala in care au fiert in alt vas, ca sa nu te chinui cu o oala plina cu apa clocotita. Sita respectiva nu e neaparat necesar sa aiba ochiuri mai mici decat nada, pentru ca greutatea nadei apasa asupra semintelor de la baza si nu le lasa sa treaca prin sita.
Dupa ce am scos cea mai mare parte a semintelor fierte si le-am transferat intr-o galeata, rastorn oala intr-o strecuratoare ca sa recuperez si ultimele seminte. Apa in care au fiert o torn inapoi peste ele, ca sa ramana moi si ude.
Daca se usuca, multe seminte plutesc! Am descoperit asta pe pielea mea la sfarsitul anilor 80, intr-o partida in care am uscat niste seminte la soare, ca sa le pot pune intr-o punga solubila.
Eram prea sarac pe vremea aceea ca sa consum o punga aruncand-o in apa de langa mal, pentru verificare. N-o mai lungesc, e suficient sa spun ca, fara sa-mi dau seama, am nadit cateva saptamani doar cu momeala, pentru ca toate semintele pe care le uscam incepeau sa pluteasca in clipa in care punga solubila se topea. Mi-am dat seama de asta doar cand am plasat o montura intr-un spatiu dintre nuferi, undeva la mica distanta de mal, si, spre groaza mea, imediat ce montura a ajuns pe pozitie toata nada s-a ridicat instantaneu la suprafata. M-am simtit al naibii de prost!
Daca are vreo importanta, semintele statusera la uscat pe un prosop cam 5-6 ore. Nu-mi trecuse prin minte ca s-ar putea sa devina flotante. Morala: testati totul la mal, inainte sa dedicati cateva zile unei metode!
SEMINTE MARI
In continuare, cateva cuvinte despre seminte sau alune cu care am avut rezultate bune de-a lungul anilor.
PORUMB DULCE (sweetcorn). Ce-as mai putea spune despre porumbul dulce? Crapii sunt absolut innebuniti dupa el. Este o nada extraordinara cu care sa-i intinzi crapului mici capcane in margine, pentru ca e usor de vazut, datorita culorii deschise, si poti sa verifici daca pestele il mananca. Da, e adevarat ca la un moment dat crapii pot sa se sperie de el, dar asta chiar nu e o problema, culoarea se poate modifica foarte usor. Prefer porumbul dulce la conserva, nu cel congelat de la supermarket.
Haideti, puneti cateva boabe pe firul de par si aruncati. Ca nada, dati trei prastii de porumb dulce deasupra. Nu trebuie sa gasiti un banc de pietris sau o zona tare sau altceva. S-ar putea sa constatati ca ati dat pur si simplu peste nada-minune. Daca ajungeti la aceeasi concluzie, va las sa-mi faceti cinste cu o bere. De preferat, Guiness!
NAUT (chickpeas). Nautul e una dintre primele seminte pe care le-am folosit si am prins o caruta de crapi cu el. Mai multe firme producatoare de nada au vandut de-a lungul vremii naut la punga, cu aroma si colorant, dar eu il foloseam preparat simplu, fara aroma si fara colorant. Fiind o nada destul de densa, poate fi dat cu prastia la distante relativ mari.
FASOLE PESTRITA (black-eyed beans). Alta nada din primii mei ani de pescuit. In cazul ei, prefer sa o vopsesc si sa ii adaug o aroma. Fasolea inghite mult lichid, asa ca absorbe si aroma foarte bine. Eroul copilariei mele, Rod Hutchinson, a avut rezultate impresionante pe lacul Redmire (printre altele) cu fasole fiarta in sos de rosii. Rezulta o fasole frumoasa si portocalie.
Merita citat aici un paragraf din extraordinara carte a lui Rod, The Carp Strikes Back: “Dintre seminte, fasolea pestrita e probabil nada cu cel mai mare succes la nivel national, dupa porumbul dulce. Personal, mi se pare mai buna decat porumbul. Am prins cu ea crap din toate apele posibile.”
S-ar mai putea adauga ca, la ora actuala, majoritatea crapilor probabil ca n-au vazut o boaba de fasole de ani de zile sau niciodata, deci merita incercata ca noutate.
FASOLE PINTO (pinto beans). O nada pe care rareori o foloseste cineva, dar cu care eu am prins foarte bine. E mai mare decat fasolea pestrita si, dupa fierbere, devine maronie. Absoarbe aroma bine, daca e necesar.
FASOLE DE ARTAR (maple peas). O nada absolut devastatoare, care si in ziua de astazi figureaza pe lista secreta a unor pescari. Fiind destul de densa, poate fi data bine cu prastia si se scufunda repede. Imi place s-o folosesc dupa ce a stat cateva zile in apa in care a fiert, pentru ca aroma i se accentueaza. Nu m-am obosit niciodata sa ii adaug arome artificiale, crapii se dau in vant dupa ea in starea ei naturala.
PORUMB (maize). Arata ca porumbul dulce, atat ca are boaba mai mare si e mai dur. E una dintre cele mai ieftine nade si, pe unele ape, are un efect fantastic. Trebuie sa recunosc ca n-am folosit-o prea des, dar merita mentionata pentru ca a prins cantitati incredibile de peste (se cunoaste cazul unui lac englezesc pe care pescarii pretindeau ca prind la boilies, cand de fapt prindeau la porumb). Am intalnit si ape pe care porumbul n-a mers, dar am si experienta altora, unde aveam in stanga si in dreapta pescari care pescuiau la porumb si care au facut ravagii. Incercati-l si decideti singuri.
ALUNE TIGRATE (tiger nuts). Multi pescari vor fi de parere ca asta e cea mai buna nada de crap pe care o cunosc si, daca li s-ar cere sa se limiteze la o singura nada, ar alege alunele tigrate. E un mare compliment, dar si aici trebuie sa spun ca nu le-am folosit decat rar. La un moment dat, aproape fiecare pescar pe care-l vedeam avea alune tigrate la cel putin o lanseta. Probabil ca din acest motiv n-am vrut sa le folosesc. Sunt un tip destul de incapatanat si refuz sa ma conformez. Daca pot sa fac lucrurile altfel decat ceilalti, le fac. Poate ca si de asta am ajuns sa testez atatea nade cu timpul, ca sa pescuiesc diferit de restul lumii.
Crapii adora alunele tigrate – e incontestabil. Sunt printre putinele nade care se gasesc intr-o gama larga de dimensiuni, de la cele foarte mici la cele foarte mari. Le prefer pe cele cat mai mici si cred ca le prefera si crapii. Sunt convins ca atractia principala pentru peste vine din faptul ca sunt crocante. Imi place sa “cioplesc” putin alunele pe care le pun ca momeala, ca sa iasa in evidenta fata de cele date ca nada. Cateva alune tigrate sparte pot fi suficiente pentru a obtine rezultate spectaculoase. Crapii nu pot macina complet alunele, ca sa le faca pasta, si nici nu le digera usor, ceea ce inseamna ca ajung sa elimine bucati de alune nedigerate prin tot lacul. Practic, continua nadirea. As zice ca destule fragmente de alune tigrate sunt mancate nu doar o data!
Alte alune. Am prins crap cu multe feluri de alune in cariera mea de pescar. Cu cativa ani in urma, s-a discutat intens daca alunele prezinta riscuri pentru crap si rezultatul a fost ca pe multe balti alunele sunt acum interzise. Problema este ca exista unele foarte ieftine si de calitate inferioara, care se gasesc in magazinele pentru animale de companie. Costa atat de putin, incat ajung sa fie folosite de pescari in cantitati mari si de aici si necazurile. Alunele pot fi foarte periculoase pentru crap daca nu sunt preparate corect. Dar o nadire decenta, cu cateva prastii, nu prezinta riscuri. Ca si in cazul porumbului dulce, nu ai nevoie sa nadesti cu sacul.
Migdalele, arahidele, alunele cashew sau alunele braziliene – toate mi-au dat rezultate. Sunt insa destul de scumpe, daca iti trebuie cantitati mari, si nu mi s-a parut ca ar merita investitia. Cateva alune date ca nada in jurul momelii sunt absolut suficiente.
SEMINTE MICI
Semintele amintite pana acum sunt usor de pus pe o montura cu fir de par, iar uneori pe carlig. Cele care urmeaza sunt pentru nadire in masa. Pot fi folosite si ca momeala, dar aveti grija la echilibrarea carligului, fiindca momeala trebuie sa aiba o miscare naturala.
CANEPA (hemp). Nada mea preferata, fara de care m-as simti pierdut. Canepa este nada pe care am folosit-o mai mult decat orice altceva. Crapii sunt innebuniti dupa ea. E atat de buna, incat prinde peste indiferent ce-i faci. Fie ca o folosesti imediat ce ai scos-o din oala, cat e inca fierbinte, fie ca o lasi pana incepe sa intre in fermentatie, fie ca o combini cu diversi aditivi, cum ar fi curry sau boia sau ton etc. Se gaseste sub doua forme – mare si mica. Si aici, ca si la alunele tigrate, o prefer pe cea mica. Nu toata canepa e de aceeasi calitate, merita sa cautati o canepa superioara. Motivul e foarte simplu: crapii fac si ei diferenta!
Cu cat canepa e mai buna, cu atat se va desface mai repede la fiert. Dupa ce am fiert-o, o las sa se raceasca si o congelez. Am constatat ca, atunci cand se dezgheata, atractia naturala pe care o elibereaza in apa e si mai mare.
HRISCA (buckwheat). Seminte de culoare neagra, cu laturi usor drepte si ceva mai mari decat canepa. Dupa fierbere, se sparg si dau la iveala un miez alb, exact ca la canepa. O nada utila pe lacurile cu crapi educati, care sunt deja familiarizati cu majoritatea nadelor. Seamana putin cu melcisorii de apa.
MAZARICHE (tares). Alta nada aflata printre preferatele mele. Exceptionala acolo unde pestele a fost bombardat cu canepa si ai impresia ca a ajuns sa se teama de ea. Are o aroma naturala puternica si foarte placuta, pe care crapul o asociaza imediat cu hrana. E departe de a fi o nada la moda, dar inca n-am cunoscut crap caruia sa nu-i placa. Avand o culoare inchisa, poate fi folosita in margine, cand vrei ca alti pescari sa nu bage de seama. Asta e o problema cu multe nade. Nadesti un loc langa mal, pestele incepe sa raspunda si te trezesti ca toata lumea stie ce faci, fiindca iti vede nada. Uneori, un pic de smecherie nu strica.
GRAU (wheat). Graul imi place grozav, este prima nada cu care am reusit sa prind crap iarna pe raul Trent, in anii 80. Porumb dulce pescuit pe un pat de grau a fost o metoda care a functionat de la bun inceput. Boiliesurile ramaneau neatinse – in schimb pasta de boilies mergea. Imi place sa adaug o aroma graului, dar nu e neaparat necesar. Este o nada foarte utila daca ai un buget limitat. Poate fi aromata sau colorata in orice fel.
CRUPE (groats). Crupele pot fi de ovaz, de grau etc. Pregatirea lor este minima. Nu au nevoie de inmuiere. Se pun la fiert, se fierb la foc mic pentru scurt timp, se iau de pe foc si sunt gata de folosire. Lasate sa stea cateva zile inaintea partidei, produc un efect puternic de nor in coloana de apa. Se cunosc mai multi crapi mari care s-au predat in fata unor nade pescuite pe un pat de crupe.
SEMINTE DARI (dari seed). Sunt de doua feluri: rosii (mai ieftine) si albe (mai scumpe). Le-am folosit intotdeauna amestecate in proportii egale si imi place sa le las la muiat cel putin o saptamana, ca sa capete o aroma foarte speciala, ca de branza. Alta nada pe care nimeni n-o mai baga in seama, desi e foarte prezenta in amestecurile de seminte mici pe care toata lumea le cumpara. Asa ca se prind mai multi crapi cu seminte dari decat va imaginati.
AMESTECURI DE SEMINTE MICI. Sunt foarte populare. Unii le cumpara gata facute, eu prefer sa mi le fac singur cu seminte despre care stiu ca prind. Mai multe firme au propriile lor versiuni comerciale. Precursorul tuturor este celebrul Partiblend de la Hinders.
CONCLUZII
Cu multi ani in urma, am descoperit atractia crapilor pentru amestecurile de seminte. Astazi, cand fac paturi de nada, rareori mai dau cu un singur fel, de obicei am mai multe. Doar cand arunc cateva prastii peste momeala, la pescuitul mobil, lucrez cu o singura nada.
Imi place ca aceste amestecuri sa includa seminte si alune de diverse marimi, cu diverse texturi si culori. Faptul ca pestelui ii sunt oferite laolalta il incurajeaza intr-o oarecare masura sa renunte la prudenta si sa guste din fiecare. Si stim cu totii ca, odata ce se aseaza la masa, crapii ajung sa manance pe saturate si iau tot ce gasesc, pana curata locul.
Multe amestecuri de seminte au o glazura fina de ulei de anason, ceea ce le da o aroma speciala. Amestecurile se pot face, insa, si fara anason, pentru cei ce le prefera neutre. Alta caracteristica importanta a amestecurilor de seminte e culoarea. Unele sunt destul de viu colorate, avand multe seminte deschise, cum ar fi mei sau dari alb. Daca pestele se sperie de ele, ceea ce se poate intampla pe anumite ape limpezi si cu pesti educati, trecerea la un amestec de seminte de culoare inchisa rezolva problema.
Cantitatea de seminte folosita ca nada merita si ea o mentiune. Sunt lacuri pe care s-a ajuns sa se dea cantitati ridicol de mari de seminte, tocmai pentru ca sunt ieftine. Inainte sa le turnati in balta cu sacii, ganditi-va ca un peste care sta pe un pat gros de seminte se satura fara sa se miste. Nu are nevoie sa se deplaseze ca sa mai ia o gura de nada si ca atare practic il descurajezi sa culeaga montura si sa se intepe cand intinde forfacul. Cand crapii nu sunt pusi in situatia sa rascoleasca substratul ca sa gaseasca si ultima boaba, au tot timpul sa-si dea seama ca ultima inghititura pe care au luat-o avea ceva suspect si sa o scuipe.
Inainte de a incheia, repet ideea cu care am inceput. Majoritatea pescarilor nu valorifica la maxim potentialul semintelor, pentru ca le folosesc doar ca nada, nu si ca momeala. Pe firul de par au boilies. Boiliesurile nu sunt, insa, cel mai bun mod de a exploata avantajele pescuitului cu seminte. Mai degraba aruncati cateva bile ca nada, alaturi de restul semintelor, dar in montura puneti tot seminte.
Bun, e clar ca pestii vor pierde in greutate daca toata lumea da cu seminte in sezonul cald. Dar stiti ceva? Pescuitul in sezonul rece va fi mult mai bun daca peste vara crapii s-au hranit cu seminte in loc sa se indoape cu bile si pelete pe baza de faina de peste si debordand de uleiuri. De cand e cresterea in greutate cel mai avantajos lucru? Care oameni sunt mai dinamici si mai sanatosi – cei subtiri sau cei grasi?
SHAUN HARRISON: Arta semintelor 2 - Metode de preparare
Primul articol din aceasta serie s-a incheiat cu urmatorul comentariu: “Bun, e clar ca pestii vor pierde in greutate daca toata lumea da cu seminte in sezonul cald. Dar stiti ceva? Pescuitul in sezonul rece va fi mult mai bun daca peste vara crapii s-au hranit cu seminte in loc sa se indoape cu bile si pelete pe baza de faina de peste si debordand de uleiuri.”
Trebuie sa fim foarte atenti si sa nu confundam cresterile in greutate sanatoase ale crapilor cu cele nesanatoase. Auzim de atatea ori ca pestii din lacul Cutare se ingrasa de la o zi la alta, dar asta nu e neaparat un lucru bun. O mare parte dintre aceste cresteri in greutate se datoreaza continutului exagerat de grasimi si uleiuri din nadele noastre. Or, datoria noastra fata de peste este sa avem grija si de organismul lui, nu numai sa-l facem sa ia proportii. Semintele bine pregatite ajuta la echilibrarea acestui meniu artificial pe care i-l servim crapului, chiar si in situatia in care crapul primeste si alte nade mai putin sanatoase. Sa ne uitam la cei ce cresc crapi ornamentali. Crapii lor nu sunt altceva decat aceeasi specie de cyprinus carpio ca si cei pe care ii pescuim noi, doar ca frumos colorati. Niciunui crescator de crapi ornamentali nu i-ar trece prin minte sa le arunce galeti de pelete de cambula sau de pastrav cu continut ridicat de ulei. Un crap ornamental bine intretinut debordeaza de sanatate. Crapii nu au nevoie de grasimi in exces, dupa cum nu au nevoie nici oamenii.
M-am abatut putin de la subiect. Sa ne intoarcem la seminte si la felul in care putem face o biata boaba de fasole, mazare sau porumb sa devina ceva mai interesanta.
Ma surprinde cat de multi pescari se multumesc sa-si fiarba semintele in apa chioara si le folosesc ca atare, cand sunt atat de multe lucruri care se pot adauga pentru a le face mai atragatoare.
Ca si la mancarea noastra, putina sare sau putin sos pot sa faca dintr-o mancare simpla una delicioasa. Acelasi lucru este perfect valabil la toate nadele. Un singur ingredient in plus poata sa faca diferenta. Deseori le spun oamenilor ca nadele mele ar putea fi facute in asa fel incat sa arate si sa miroasa la fel, dar sa coste de doua ori mai putin. Gustul este cel care conteaza. Daca esti lacom de profit si scoti din reteta un ingredient bun, dar scump, ca sa reduci costurile, ai transformat o nada excelenta intr-una oarecare.
Linia de demarcatie intre nada oarecare si cea foarte buna este extrem de subtire si nu se vede cu ochiul liber. La nivel olfactiv, pescarul care miroase nada nu simte deosebirea. De exemplu, puneti putina sare in seminte in timp ce fierb si veti obtine o nada cu un alt gust decat aceeasi nada, dar fara sare. Mirosul, in schimb, va fi acelasi.
Unii cititori se vor fi confruntat probabil cu situatii in care cineva prindea mai mult decat ceilalti cu ceea ce parea sa fie aceeasi nada pe care o folosea toata lumea. Am avut parte de experiente crapiste iesite din comun cu nade “insesizabil” modificate. Sa-ti faci nada sa se deosebeasca de a celorlalti e un lucru care se poate face foarte usor si totusi prea putina lume se oboseste. Cred ca de vina e faptul ca traim intr-o epoca a confortului care indeamna la lene. Pot sa va asigur, insa, ca pana si modesta samanta de canepa poate fi imbunatatita substantial.
Am avut marele noroc sa dau timp de cativa ani cu ceea ce se cheama astazi “canepa picanta” (canepa cu boia iute), inainte sa se afle secretul si reteta sa se gaseasca peste tot, de la reviste la DVD-uri. O foloseam pe un lac numit Mangrove, unde toti ceilalti pescari dadeau cu canepa simpla. Numarul crapilor pe care ii prindeam la canepa picanta, fata de ce prindea restul lumii, a ajuns la un moment dat atat de mare incat aproape ca imi era si rusine (desi, pe de alta parte, cred ca putem sa suport situatia). Da, toata lumea prindea crap, dar eu puteam sa tin crapul pe vadul meu mult mai mult. La vremea aceea, Mangrove era un lac pe care pestele manca mai ales noaptea si dimineata devreme, in timp ce eu aveam trasaturi si la pranz.
Canepa picanta a fost si ramane o nada exceptionala, dar odata ce este folosita intens pe o apa, in decursul unei perioade de timp mai lungi, devine o nada ca oricare alta.
Privind in urma, cred ca am folosit-o mult mai mult decat ar fi fost cazul, dar era dificil sa renunt la ea avand in vedere capturile pe care mi le-a oferit. Anul trecut, m-am dus pe acelasi lac cu un amestec de seminte aromate cu usturoi, Garlic Feast. Aroma lor include doua feluri de usturoi. Unul se disperseaza rapid in apa, celalalt ramane in nada. Am avut trasaturi ca pe vremea cand foloseam canepa picanta. Fara indoiala ca interesul pestelui va scadea spre sfarsitul sezonului, dar se pot face atatea combinatii de seminte si atractanti, incat asta chiar nu ar trebui sa fie niciodata o problema. Trebuie doar sa fii deschis spre experimente si sa ai intotdeauna o carte castigatoare in maneca, pe care sa i-o prezinti pestelui.
De-a lungul anilor, am combinat o multime de seminte cu o multime de ingrediente, ca sa le dau aroma, dar trebuie sa recunosc ca produsele pentru consum uman au fost in general mai bune si mai eficace decat majoritatea aromelor de crap care se gasesc pe piata. Principalul dezavantaj al aromelor artificiale pe care pescarii le cumpara din magazine este ca multe dintre ele se evapora nu numai la fiert, dar chiar si la temperaturi mai scazute. Faptul ca le fierbi 30 de minute nu le face prea bine si in orice caz, dupa ce le-ai fiert nu mai seamana in niciun caz cu aroma dinainte de fierbere. Da, poti sa adaugi aroma peste semintele preparate si dupa ce s-au racit, dar nu e acelasi lucru. Ca aroma sa patrunda dincolo de coaja semintelor, trebuie sa fie pusa din faza de inmuiere. Altfel, daca nu folositi arome cu calitati “adezive”, majoritatea se vor spala imediat ce ajung in apa. Da, faptul ca se spala creeaza un semnal nutritiv care ar putea atrage crapul in zona, dar poate sa il si deruteze, daca nu reuseste sa localizeze sursa acestui semnal.
Am folosit multe condimente de uz uman. Prafurile de curry merg bine, usturoiul este excelent sub orice forma, am amintit de boia, supele la pachet sunt bune, la fel si cele la conserva, sosurile de carne, produse tipic englezesti ca Bovril sau Marmite, diverse condimente, diverse tipuri de sare si de ardei, sosurile asiatice de tip “stir fry” si sosurile de gatit, unele bauturi si asa mai departe. O vizita la supermarket va va pune la dispozitie aditivi pentru crap care probabil ca nu au fost folositi niciodata pe lacul pe care pescuiti. E doar o chestiune de imaginatie si putin experiment. Partea cea mai buna a experimentelor cu seminte este ca sunt ieftine si, daca nu ti-a iesit reteta, n-ai pierdut mare lucru, in timp ce daca strici un mix scump ai cheltuit o mica avere. De notat ca multe dintre aceste produse pentru consum uman sunt facute sa reziste la temperaturi inalte, fiindca vor fi gatite, si ca atare rezista mai bine si la prepararea semintelor decat aromele sintetice.
Sa vedem acum cateva nade mai avansate. Prin “avansat”, ma refer la nade care nu nu au fost dosr tinute la muiat in apa obisnuita, fierte la foc mic cat e cazul si apoi lasate sa se raceasca.
SEMINTE INCOLTITE
Imi plac grozav semintele incoltite si pot sa declar cu mana pe inima ca, in afara de mine, n-am vazut pe nimeni sa le foloseasca. Din cand in cand, le-am vazut mentionate in articole, dar asta-i tot. Cred ca ajungem iar la relatia dintre confort si lene pentru ca, daca vrei seminte incoltite, trebuie sa le pregatesti cu cateva zile inaintea partidei. Si de ce sa faci efortul de a le pregati, cand poti sa iei de la magazin un borcan de seminte gata preparate? Raspunsul e simplu – pentru ca merita, semintele incoltite prind bine si, daca ai neaparata nevoie de ceva nou, atunci asta poate fi o solutie.
Cum faceti sa puneti semintele la incoltit? In primul rand, va trebuie o tava putin adanca si fara gauri. Turnati un strat de seminte pe fundul tavii, asa incat sa stea pe un singur rand. Daca le puneti pe doua randuri, o parte vor incolti, iar o parte vor ramane neatinse. Adaugati apa doar cat sa le acopere. Prefer apa de lac, dar, daca nu se poate, merge si apa plata. Apa de la robinet trebuie evitata. Apa plata e suficient de ieftina ca sa fie folosita la incoltirea semintelor si esti sigur ca nu vor prinde mirosul de dezinfectant pe care il are in general apa de la robinet. Pasul urmator este sa puneti semintele undeva la lumina. Pervazul unei ferestre e ideal. Se pot pune si afara, in aer liber, dar exista riscul sa fie mancate de pasari. Vor incolti si la lumina artificiala, dar le va lua mai mult. Din cand in cand, verificati apa din tava. Veti constata ca semintele crude sunt insetate si absorb multa apa in primele ore. De asta le tinem la muiat inainte de a le fierbe, fiindca le putem fierbe mai putin, daca sunt inmuiate. In cazul in care au absorbit apa, completati cu apa proaspata si lasati-le sa stea mai departe. Trebuie sa stea in apa, dar fara sa fie complet scufundate. Viteza cu care vor incolti depinde de cantitatea de lumina pe care o primesc. Cand au lumina din belsug, o sa vedeti ca incoltesc chiar a doua zi. Cand nu au lumina, s-ar putea sa dureze cateva zile. Unele seminte incoltesc foarte repede.
Cat de mult sunt lasate sa incolteasca e decizia fiecarui pescar. Cand sunteti multumiti de felul in care arata, puneti-le intr-o oala si fierbeti-le ca de obicei. Daca fierbeti separat niste seminte inmuiate in mod obisnuit si apoi faceti o comparatie intre cele doua tipuri de preparare, veti constata ca nu au acelasi gust. Semintele incoltite sunt mai dulci – si asta fara sa le fi adaugat nimic. E vorba de efectul atractiei naturale.
SEMINTE COLORATE
Cine vrea sa coloreze semintele ar face bine sa o faca inca din faza de inmuiere, asa incat vopseaua alimentara sa intre in ele. Altfel, vopseaua va ramane doar la suprafata si se va spala repede. Concentratia vopselelor alimentare variaza enorm. Multe dintre cele de pe piata de pescuit au fost diluate cu alte ingrediente, ca sa para mai bune la pret decat sunt de fapt. Eu insumi le-am cazut victima anul trecut. Cine a cumparat boiliesurile mele Fruity Trifle a observat ca si-au schimbat brusc culoarea la inceputul acestui an. Mi-am schimbat furnizorul de colorant si, cand am pus colorantul la aceeasi doza ca de obicei, am constat ca boiliesurile au devenit mult mai rosii. Inainte, boiliesurile fusesera gandite sa aiba o culoare “spalata”. Totusi, cum nu s-a plans nimeni, iar cativa oameni mi-au spus ca le place culoarea noua, am decis sa le las asa.
Daca, insa, culoarea s-ar fi schimbat din nou, as fi avut multe explicatii de dat.
Ce vreau sa spun este ca, din cauza concentratiilor care difera, veti avea nevoie de ceva experienta ca sa ajungeti la doza corecta. In principiu, incepeti cu doza recomandata de producator plus 30%. Daca doza recomandata e de 12ml pe kilogram, puneti 16ml. Mai departe, tineti semintele la inmuiat si fierbeti-le dupa sistemul obisnuit. Sfatul meu este sa va cumparati niste vase special pentru asa ceva, nu sa le folositi pe cele din casa, altfel nu veti avea o viata usoara!
SEMINTE AROMATE
Capitolul aromelor in seminte trebuie discutat in functie de lichidele folosite pentru a da aroma. Ca atare, il voi imparti in cateva subcapitole.
(1) Lichide dense, cum sunt supele la conserva.
Cand folosesc supe, ca sa grabesc procesul de inmuiere, tin semintele la inmuiat mai intai in apa, jumatate din timp. Daca le inmuiati direct in supa, le ia prea mult sa se umfle. Puteti sa puneti semintele uscate la fiert in supa, dar in acest caz va dura foarte mult pana sa se inmoaie si sa absoarba suficient lichid ca sa nu prezinte niciun pericol pentru peste. Daca alegeti aceasta solutie, verificati-le sa fie fierte pana in mijloc, exact cum ati proceda si daca le-ati fierbe sa le mancati.
(2) Lichide subtiri, cum sunt bauturile de consum uman sau aromele de crap diluate.
Acestea se toarna peste seminte de la bun inceput, din faza de inmuiere. Exista multe bauturi care pot fi folosite. Daca va intereseaza una concentrata, care are nevoie sa fie diluata pentru consum, diluati-o exact la nivelul la care ati vrea s-o beti. Apoi turnati-o peste seminte si urmati tot procesul de inmuiere si fierbere.
In rarele ocazii cand incerc sa folosesc o aroma artificiala dintre cele vandute pe piata de crap pentru boiliesuri, o diluez mai intai in apa rece, ca sa ma asigur ca nu are o baza uleioasa, altfel uleiul si apa se vor separa si aroma va ramane sa pluteasca la suprafata apei. Si aici gasirea dozei optime se face doar prin experiment. Multe arome se evapora cand sunt confruntate cu fierberea necesara la prepararea semintelor. Uneori, dupa fierbere, s-ar putea sa descoperiti ca ati folosit o aroma scumpa care nu mai exista.
Si aici concentratia aromei difera masiv de la un produs la altul. Ca atare, raportul ideal dintre cantitatea de apa si doza de aroma nu se poate afla decat prin teste. La fel ca si la colorantii alimentari, incepeti cu doza recomandata de producator plus 30%. E un punct de plecare.
(3) Prafuri de curry, sosuri sub forma de praf, amestecuri de condimente.
Toate acestea le pun chiar inainte de fierbere, dupa ce semintele s-au inmuiat bine. Cele mai multe nu se combina bine cu apa rece, asa ca nu vad motive sa le pun de la inceput. Ca si in cazul celorlalte metode amintite mai sus, semintele vor ramane in apa in care au stat la inmuiat si in care au fiert pana in clipa in care ajung in balta. Apa aceea va avea multa atractie. Daca am cum, o torn si pe ea in lac, pe locul nadit.
(4) Usturoi, boia si peste din conserva.
Dupa cum am spus, am folosit canepa picanta ani de zile. Adaugam intotdeauna boiaua dupa fierbere. Motivul principal era ca foloseam apa de la canepa pentru rehidratarea boiliesurilor uscate si nu voiam ca boiaua sa ajunga in ele.
Dupa ce canepa era fiarta, puneam deoparte o cantitate de apa ca sa am pentru boiliesuri, apoi adaugam boiaua peste canepa, cat apa era inca foarte fierbinte. Reteta asta a dat rezultate atat de bune, incat n-am mai experimentat si cu alte moduri de preparare. Stiu ca unii pescari fierb canepa cu tot cu boia, dar eu n-am facut-o si am avut un asemenea succes cu sistemul meu ca n-a mai fost nevoie sa incerc altceva.
Merita mentionat ca am incercat diferite tipuri de boia, ba chiar si ardeiul iute intreg, din care se face boiaua. Am constatat ca boiaua iute, sub forma de praf, este cel mai usor de folosit si de masurat si, in mod cert, foarte eficace. Ca sa tin metoda secreta cat mai mult, obisnuiam sa adaug o conserva mica de porumb dulce in canepa, dupa ce se racea apa, iar daca cineva observa punctele rosii din galeata de canepa faceam pe prostul si spuneam ca, din greseala, am cumparat porumb cu ardei iute. Chestia asta tinut cativa ani pe balta pe care pescuiam si am fost singurul care dadea cu asa ceva. Uneori e bine sa fii rezervat si sa nu spui prea multe – a nu spune totul nu inseamna sa minti.
Acum folosesc Garlic Feast, un amestec de seminte mici cu doua tipuri de usturoi. Adaug usturoiul in momentul in care am luat semintele de pe foc. O parte din usturoi se lipeste de nada, cealalta se disperseaza frumos in apa. Oriunde am incercat acest amestec, a fost acceptat de crap imediat. Din nou, daca puteti turna pe vad si lichidul, nu numai semintele…
Conservele de ton au devenit un aditiv popular in ultimii ani, dar lucrurile nu se opresc aici. Am avut rezultate bune si cu cele de macrou, fie simplu, fie in diverse sosuri. Sunt nenumararate posibilitati care abia asteapta sa fie testate.
COMBINATII
Ce spuneam la inceputul acestei serii despre seminte – ca nu scriu decat despre lucrurile pe care le cunosc si pe care le-am incercat, nu despre cele pe care le stiu din auzite? Ei bine, nu-i adevarat, acum o sa va spun ceva ce stiu de la altii. Sau pe aproape.
De cand am aflat acest truc, am inceput sa fac propriile mele experimente de acelasi tip. Prietenul meu Mehdi Daho, proprietar a doua lacuri de crap din Franta, mi-a dezvaluit unul dintre micile lui secrete cand am pescuit impreuna anul trecut – si anume ca ii place sa combine sucurile de seminte. Cu multi ani in urma am descoperit avantajele hidratarii boiliesurilor uscate in apa de la canepa fiarta, dar recunosc ca asta a fost singurul lucru la care am folosit apa respectiva, pana cand am vorbit cu Mehdi. Mehdi face altceva: isi fierbe canepa, scurge apa, dupa care foloseste aceasta apa la pregatirea altor seminte. Asta mi-a dat cateva idei, fiindca deschide nenumarate drumuri. Imediat m-am gandit la o fasole pestrita cu aroma de canepa.
Mehdi a facut experiente cu alune tigrate fierte in zeama de canepa si spune ca obtii toate zaharurile si tot lichidul dens al alunelor tigrate, dar cu un puternic miros de canepa! Locuind in Franta, unde lacurile au mult somn pitic, a fost mereu obligat sa caute diverse moduri prin care sa scape de el. La un moment dat, a descoperit ca somnul pitic nu agreeaza gustul alunelor si a folosit observatia asta ca sa-si pregateasca amestecurile de seminte si canepa in apa ramasa de la fierberea alunelor. Acum are mult mai putine probleme cu somnul pitic. E un mod de a profita de aroma unei nade fara a folosi nada respectiva, care poate fi chiar interzisa pe acel lac. Sunt inca in faza de experiment cu aceste metode de preparare, dar imi place ca vorbim de modificari subtile de aroma si gust, nu de schimbari drastice. Aceste modificari subtile sunt cele care par deseori irelevante pentru pescar, dar pot fi extrem de importante pentru crap.
|
