|
Cele mai folosite momeli vegetale sunt canepa, graul sau arpacasul si porumbul, iar mai putin utilizate - mazarea, nautul, orzul, lintea, soia si inul.
In functie de marimea boabelor vegetale, dar si de numarul pecare il punem pe carlig/fir de par putem selecta marimea pestilor. De asemenea, folosind momeli vegetale scapam de speciile nedorite cum ar fi somotelul, ghibortul, bibanul si soretele (regina baltilor). Aceste momeli sunt usor de procurat si sunt foarte ieftine.
Canepa este una dintre cele mai utilizate seminţe în pescuit. O folosesc atât pescarii de staţionar, cât şi crapiştii, pentru atracţia irezistibilă pe care o exercită asupra tuturor peştilor paşnici. Fie că este prăjită şi râşnită, fie că este fiartă, cânepa aduce rapid peştii la locul de pescuit şi îi ţine „ocupaţi” suficient timp. Cauza este reprezentată de conţinutul bogat în ulei al seminţelor de cânepă. Cânepa se foloseşte în special în nadă dar dă rezultate şi ca momeală. În acest scop, cânepa se pune la fiert pentru 15-20 minute. Se va supraveghea permanent momentul apariţiei germenului din sămânţă, moment în care seminţele se iau de pe foc şi se trec printr-un jet de apă rece pentru a opri imediat fierberea lor. Dacă se folosesc în nadă, se pot fierbe timp mai îndelungat fără probleme. În funcţie de calitatea cânepei, rata de germinare la seminţele puse la fiert poate varia în limite destul de largi, dar nu vom aştepta decât până în momentul când apar majoritatea germenilor, pentru că în mod cert nu toate seminţele vor germina. În apa de fierbere se pot adăuga zahăr, bicarbonat de sodiu (pentru o păstrare mai bună) sau chiar o linguriţă de praf de curry (pentru aromarea şi colorarea germenilor). Însă trebuie precizat că valoarea atractivă a cânepei este de cele mai multe ori suficientă şi nu este nevoie de astfel de îmbunătăţiri. . La prăjire, se va avea grijă să nu se ardă seminţele. Datorită conţinutului lor bogat în ulei, seminţele continuă să se coacă şi la oprirea focului şi trebuie ţinut cont de aceasta, pentru că seminţele arse îşi reduc capacitatea atractivă asupra peştilor.
Graul este una din cele mai ieftine, eficiente şi uşor de utilizat momeli şi nade. Este foarte hrănitor ca urmare a conţinutului ridicat de amidon, aşa că se va evita, cel puţin în apele unde nu cunoaştem densitatea piscicolă, nădirea cu cantităţi mari, pentru a evita săturarea peştilor. Are avantajul că poate fi păstrat timp îndelungat fără a-şi reduce calităţile, aşa cum se întâmplă cu cânepa. Pentru a uşura fierberea sa, se recomandă „înmuierea” în apă rece pentru o zi, înainte de fierbere. În acest fel, seminţele se umflă de apă şi fierb mai uşor. Şi la fierberea grâului se pot adăuga în apă diferite arome sau aditivi. Similar cu porumbul, eficienţa grâului se măreşte în cazul în care folosim la pescuit grâu fiert în urmă cu 2-3 zile şi păstrat la temperatura camerei. Începutul de fermentare produce un miros deloc îmbietor pentru oameni, dar cu siguranţă foarte incitant pentru peşti! Grâul, prin conţinutul său ridicat de amidon, permite legarea unor nade alcătuite doar din boabe şi seminţe.
Porumbul este folosit cu precădere la pescuitul crapului, dar interesează, în funcţie de talie, toate speciile de ciprinide şi permite selectarea mărimii peştilor pescuiţi. Dacă folosim porumb în lapte, care se vinde fie la conservă, fie sub formă congelată, vom putea atrage nu doar ciprinidele mari, şi şi pe cele de talie mijlocie. Este drept că porumbul uscat are un preţ imbatabil, dar şi porumbul congelat la pungi mari (2,5 kg) este accesibil şi foarte util la pescuitul staţionar. Dacă folosim porumb preparat prin înmuiere şi fierbere, vor fi interesate doar ciprinidele mari, pentru că boabele sunt suficient de mari ca să anuleze orice tentativă de hrănire a mărunţişului. Deşi porumbul uscat, este folosit pe scară largă nu se recomandă utilizarea lui ca atare, pentru că peştii nu au decât o capacitatea enzimatică redusă pentru a-l metaboliza şi, în plus, porumbul uscat este inert din punct de vedere olfactiv şi gustativ. Este mult mai eficientă utilizarea sa sub formă fiartă. Pentru a uşura fierberea, se va lăsa la înmuiat pentru 1-2 zile, după care se va fierbe până la obţinerea consistenţei dorite. Porumbul fiert degajă un miros plăcut cu rol de atractant şi este foarte hrănitor, deoarece are un conţinut ridicat de carbohidraţi. O variantă particulară, ceva mai scumpă, este reprezentată de porumbul pentru floricele. Acesta necesită înmuiere şi fierbere ceva mai îndelungată, dar are marele avantaj că este mai dens, comparativ cu porumbul obişnuit, lucru util când se pescuieşte în apă curgătoare.
Mazarea este puţin folosită la pescuit, dar foarte eficientă, mai ales în combinaţie cu porumbul. Este hrănitoare, stă bine în cârlig şi are densitate mare, lucru care permite lansarea uşoară din mână sau cu ajutorul praştiei de nădire. Se poate folosi mazăre fie din conservă, caz în care nu mai necesită nici un fel de preparare, fie mazăre proaspătă, care necesită fierbere, sau mazăre deshidratată, care necesită înmuiere şi fierbere.
Nautul este folosit de crapişti pentru conţinutul său nutritiv ridicat şi pentru mărimea sa, care selecţionează peştii. Interesează de asemenea şi carasul şi plătica mare, cleanul şi mreana. Are o densitate mare, ceea ce permite pescarilor să lanseze la distanţă. Foarte util în pescuitul pe ape curgătoare sau în ape adânci, pentru că ajunge rapid pe substrat. Se poate folosi atât în nadă, cât şi ca momeală. În acest caz, trebuie avut grijă, pentru că boabele de năut sunt tari, dar oarecum casante, aşa că se va alege un cârlig subţire oţelit sau, şi mai bine, se poate fixa pe un fir de păr.
Orzul este foarte asemănător cu grâul (arpacaşul) în ceea ce priveşte aspectul şi compoziţia nutritivă, dar diferă la culoare şi la consistenţă. Este necesară o atenţie sporită la fierbere, pentru că se poate înmuia prea tare şi nu mai stă bine în cârlig. O altă caracteristică proprie, care îl diferenţiază faţă de grâu, este uşurinţa cu care seminţele fierte se pot colora sau aromatiza.
Fasolea este foarte puţin folosită în pescuit, dar se poate asocia cu porumbul pentru atragerea ciprinidelor mari (crap, caras, mreană, plătică). Se poate folosi atât în nadă, cât şi ca momeală, cu condiţia să nu fie fiartă prea mult. Necesită o scurtă perioadă de obişnuire a peştilor.
Lintea se foloseşte în alimentaţia umană şi se găseşte în magazinele naturiste sau în supermarketuri. Are un conţinut ridicat de proteine şi carbohidraţi. Atrage atenţia tuturor ciprinidelor şi se poate folosi în special în nadă. Pentru folosirea pe post de momeală, trebuie fiartă cu atenţie pentru a nu deveni prea friabilă. Odată obţinută consistenţa dorită, se trec imediat boabele prin jet de apă rece pentru a împiedica înmuierea lor. Se poate asocia cu cânepa pentru obţinerea unei combinaţii mortale!
Soia este de asemenea utilizată de crapişti, în special sub formă de făină, în componenţa boiliesurilor. Se poate însă folosi foarte bine şi ca atare, în special în nadă. Se va avea grijă la fierbere, pentru că soia se desface imediat, aşa că se va amesteca în vasul de fierbere şi se va verifica în permanenţă gradul de fierbere. Odată obţinută consistenţa dorită a boabelor, acestea se trec peste un jet de apă rece. Soia este foarte hrănitoare, având un conţinut foarte ridicat de proteine, şi nu necesită adăugarea unor aditivi de culoare sau gust. Se poate combina cu cânepa şi cu cereale.
Inul are un conţinut bogat în uleiuri şi exercită o atracţie irezistibilă asupra peştilor paşnici. Datorită taliei sale mici, nu se poate folosi decât în nadă. Se prepară sub formă de fierbere sau prăjire. Atenţie la prăjire, să nu se ardă seminţele. Similar cânepei datorită conţinutului ridicat de ulei, seminţele de in ajung la temperaturi foarte ridicate şi continuă să se coacă şi după ce au fost luate de pe foc.
_________________
OveR 10 my love
|
.nu uitati ca apa in care incolteste canepa este o adevarata "comoara".....in curand alte "trucuri"
uite ca la asta nu m'am gandit 
e bine de stiut
dar din dar se face RAI 
